Sweet dreams

Cântă-mi în firele palide de păr,

Aşează-mă lin în iarbă, uită-mă-n vise, pe veci..

Căpşuni cu ciocolată. Să gustăm din dulceaţa lor, iubirea mea..!

Că noi nu mai avem, de multă vreme, un strop de vlagă în noi.

Lasă-te dezarmat, pradă trecutului plin de regrete şi dorinţe nerealizabile,

Iubeşte-l, nu-l lăsa să-ţi facă el jocul de care te agăţi în continuu. 

Zâmbeşte şi lasă-mă pe mine să-mi fac grji în privinţa norilor negri;

Rupe-mi inima în mii de bucăţi, aşa cum faci mereu

Şi nu-ţi fă griji. Vom fi bine amândouă..

Încetul cu încetul ne obişnuim cu gândul că vom rămâne solitare pe veci.

Încearcă doar să-ţi aduci aminte de căpşunile noastre..

Cum râdeam de ele şi nu le dădeam importanţă nici cât negru sub unghie;

..Vremurile se schimbă, la fel şi noi.

Acum cât ai da să le străpungi uşor în carnea lor dulce, cu ale tale buze vinete?

Fii atent, scumpule ! Căpşuna ta e uscată, numai bună de aruncat.

A mea e încă vie, dar văd că şi ea, săraca, 

Îşi recită, tremurând de frig şi frică, nenorocirea

Lângă urechea mea îngreunată nepăsarea de care dau dovadă..