Mi-e dor de Cazimir, de băncile alea vechi pe care le mâzgâleam,
De husele murdare,
De pauzele scurte pe care adesea le făceam să pară că ţin cât o oră,
De udatul din pauze&ore, de drumurile la magazin în orele de franceză,
De temele nefăcute la mate, de frica de la română, de orele de religie,
De panarama de la ultimele ore, de chiulurile în masă,
De celelalte clase, de toţi foştii mei colegi [şi B şi C], de toate cele 3 doamne diriginte,
De dna. Iurea, de gardian, de proful de sport, de dna. Tanasă, de dna. Largu,
De ieşirile cu doamna dirigintă,
De vestele pe care nu le purta nimeni,
De băile urât mirositoare, de zilele în care eram de servici pe şcoală,
De "Otilia Cimitir", "Copii Orfani", "Casa Orfanilor", "Otilia Cazimir aka Penitenciarul de maximă securitate", de tabla verde greţoasă,
De Compan, parcul "îndrăgostiţilor", cel de lângă şcoală,
De îngheţată, iaurt, seminţe, chipsuri, popcorn, lapte, corn în ore,
De bătăi cu popcorn, de apa aia cu gust de căpşuni /lămâie,
De glumele cu dna. Danilov, de Crăciunul cu clasa (şi implicit de scena de Crăciun cu Mădălina D),
De vinerile în care ne rugam să nu facem totuşi română, ci să stăm cu dna. Muha,
De "8Beeee, FTW !", de 5-6C, de clasa-junglă,
De jaluzelele pe care le stricam şă dădeam vina pe cei mici,
De "cei mici", de catedra ruptă de Luca,
De desenele tâmpite de pe pereţi,
De uşa pe care am scos-o de mai bine de o mie de ori din balamale,
De profele de muzică & tehno care ţipau într-una la noi, de Iolanda să ţipe la dna. Popel,
De tot frate, de tot !
~Pentru toţi care au fost în O.Cazimir, sau care măcar ştiu ce înseamnă viaţa de generală.
x0x0, Laav.
