În al doilea rând, îi dedic acest post celei mai speciale fiinţe posibile, care mi-e aproape 24/24, 7 zile din săptămână
Mami dragă,
Te rog să mă ierţi că eu, în mod iresponsabil, continui să cresc
Sub ochii tăi îmbătrâniţi de vânt şi ploi, prin care nu m-ai lăsat să trec singură.
Tu mi-ai fost aproape chiar şi când n-am vrut,
Ai ştiut să nu-mi laşi nicio urmă de lacrimă pe obraz,
Ai ştiut să-mi aduci aminte de fiecare dată când, doborâtă la pământ, mă uscam,
Că "nimeni nu mai are fete aşa frumoase şi deştepte cum am eu !"
Nu cred că există destule cuvinte cu care aş putea să te descriu
Deoarece, de mici învăţăm, că eroii nu pot fi scrişi, atinşi, visaţi,
Ei sunt eroi şi atât. Ei sunt aici chiar şi atunci când e întuneric,
Chiar şi când ne simţim neputincioşi să continuăm să ne cărăm crucea vieţii..
Îmi cer iertare că-ţi supăr, din când-în-când, sufletul bun
Şi inima ce zâmbeşte chiar şi când plânge,
Cu tot felul de imaturităţi ce mi le permiţi, ce le ierţi fără să regreţi;
Şi te rog iartă-mă că nu-ţi arăt că ţin la tine aşa cum trebuie,
Că nu-ţi zic zilnic că-mi eşti o eroină,
Că nu te las să mă iubeşti, că mă închid în mine
Şi că tot la tine vin plângând, ştiind că tu oricum ai să mă săruţi lin pe obraz
Şi-ai să ştergi tot răul doar cu zâmbetul tău.
Pentru toate astea, mami dragă, îţi mulţumesc din adâncul sufletului
Şi, te rog, lasă-mă să-ţi fiu şi eu un erou,
Să am grijă de tine când restul îţi întorc spatele şi te abandonează,
Când vrei să plângi, să te descarci şi să nu ştii de unde să începi,
Când curcubeul se duce şi după el revine furtuna,
Când îţi doreşti o prietenă care să nu te judece, vorbească pe la spate sau uita..
Te iubesc mult, mult de tot, mam' !
În poza de alături sunt eu, făcând primul pas,
Cu mam' alături.
(Nu ştiu de ce, dar mi s-a părut mai potrivită decât oricare altă fotografie..)






